Cu toții ne confruntăm adesea cu o serie de pofte care apar de nicăieri, iar de cele mai multe ori aceste pofte sunt alimentare. Dar de ce apar acestea? Ce ne transmit și ce e de facut pentru a le controla ne spune Cosmina Peța, psiholog Ponderas.

„Senzația de foame este complet diferită de pofta de mâncare în general (apetit) sau de pofta de o anume mâncare.
A-ți fi foame este un proces bio-fiziologic de alertă în fața unui pericol care este perceput emoțional ca o nevoie imperioasă de ingestie de alimente în termen scurt. Este asociată cu somatizări de alertă de tipul tremuratului, golului în stomac, vlăguielii, amețelii, leșinului de la stomac, epuizării. Aceste somatizări sunt corelate cu senzația de foame prelungită.

Percepția senzației de foame fiziologică ocazională este foarte personalizată și corelată cu experiențe emoționale timpurii. Unii oameni percep o ușoară jenă asociată golului din stomac, alții o ignoră total și uită să mănânce chiar și o zi întreagă, unii se simt bine cu senzația de gol și se simt liberi și usori, iar alții dimpotrivă sunt complet răvășiți de senzația de foame (nu se mai pot concentra, devin irascibili și nervoși, nu mai sunt în stare de nimic și trebuie imediat să mănânce orice pentru a evita instalarea simptomelor asociate hipoglicemiei. Modul cum percepem și reacționam  la senzația de foame ocazională este integrat în sistemul de autopercepție corporală, parte integrantă a siguranței de sine și a imaginii de sine.
De asemenea, în situații emoționale speciale senzația de foame este complet absentă (în cazul șocurilor emoționale negative sau a emoțiilor puternice pozitive, a tensiunilor și eforturilor susținute) ceea ce susține ideea că inclusiv percepția factorilor bio-fiziologici este condiționata psihoafectiv.

Pofta de mâncare este un concept general care se situează între apetitul  alimentar și plăcerea de a mânca. Întrebarea “aveți poftă de mâncare?” este asociată cu verificarea plăcerii resimțite în actul de hrănire alimentară.
Poftele speciale de mâncare de tipul „mi-e poftă de ceva dulce” sunt asociate cu nevoia de retrăire a unei emoții plăcute, relaxante, securizante.
Nu este o nevoie bio-fiziologică de fond ci o nevoie afectivă, emoțională care duce către o dorință  de plăcere.

Ce e de făcut pentru a controla aceste pofte?
Este foarte indicat ca în fața poftelor percepute a fi acerbe și exacte (ex: mor de poftă de înghețată) să înțelegem de fapt ce se ascunde în spatele acestei dorințe puternice. Poate fi o  nevoie de afecțiune, atenție, securitate sau liniște pe care individul o asociază procesului de masticație. Uneori, gustul în sine este o amintire frumoasă care iradiază pe creier starea de bine, liniște relaxare, alteori mestecatul în sine sau ronțăitul.

Recomandarea mea este să ne înțelegem poftele și ce se ascunde  de fapt în spatele acestora. Variantele sunt foarte personale și conectate la istoria unică de viață a unui individ. De aceea, va invit ca, înainte de a va lupta cu poftele, să le înțelegeți!
Atitudinea față de pofte este contradictorie: ba ma lupt cu ea să o înving, ignor, înăbuș, ba îi dau frău liber și mă abandonez în mrejele ei. Rareori îi acord atenție în demersul de a înțelege ce îmi transmite de fapt din interiorul meu, pentru ce sau pentru cine este un refugiu.
Așadar, senzația de foame ocazională este corelată în contextul emoțional particular, iar senzația de poftă alimentară este exclusiv de natură emoțională.

Indiferent că vorbim de senzația de foame  sau de pofta de anume categorii alimentare vă recomand să vă trăiți și înțelegeți emoțiile pentru a le demasca și, pe cale de consecință, pentru a le rezolva și integra în viața voastră.
O dată înțelese, poftele noastre capătă un sens în istoria foarte personală de viață. Ce facem cu ele apoi? Ce facem cu noi apoi? Putem încerca un demers de natura dezvoltării personale, și a analizei personale. Până atunci însă, există câteva tertipuri generale de comutare a atenției, focusului de pe o problema pe alta de genul:

• descoperirea plăcerilor corporale non-alimentare din a căror categorie fac parte: plăcerea percepției propriului corp în mișcare. Este recomdată activitatea fizică ușoară (plimbări în aer liber, grădinărit sau îngrijirea florilor în apartament, plimbat cu animalul de companie, plimbatul pe bicicletă, exerciții cu haltere mici în timpul vizionării unor filme sau mersul ușor pe bandă timp de 10-15 min). O altă plăcere corporală non-alimentară este masajul în toate variantele sale, kinetoterapia, masajul cu benzi de lemn pe spate, tălpi. Frecatul bilelor în mână sau acele jocuri manuale tip reducerea stresului.

Ideea de bază în tentativele de înlocuire a poftelor este diminuarea intensității și amânarea satisfacerii lor pe perioade din ce în ce mai lungi și nu mutarea lor pe alt tip de activități compulsive de tip fumat, băut, jocuri de noroc, consum de substanțe etnobotanice, jocuri pe calculator etc. De asemenea, este de urmărit creșterea activismului corporal, a dinamicii și diversității apetitului de viață în detrimentul sporirii apetitului exclusiv alimentar.
Și nu uitați: hrana nu este exclusiv alimentară, iar încărcarea bateriilor în mod non-alimentar reprezintă o alternativă preventivă și chiar curativă în demersul existențial!